Istoricul Mănăstirii
 

Istoricul Cinstirii Înălțării

După cum putem citi în Noul Testament, 40 de zile după Înviere, Iisus a urcat cu Sfinții Apostoli pe Muntele Măslinilor, i-a binecuvântat și S-a Înălțat la ceruri, binecuvântându-i. Pe locul unde a pășit, Sfintele Sale picioare au lăsat două urme în stâncă, în mod minunat. Locul era bine cunoscut printre creștinii timpurii din zonă și când Sfânta Elena a venit în Țara Sfântă, a construit o biserică mare pe locul Înălțării, în 327. Mai târziu, în 614, pe vremea invaziei persane, biserica Sfintei Elena de la locul Înălțării a fost distrusă, odată cu aproape toate bisericile. Douăzeci și doi de ani mai târziu, în 636, înainte ca Patriarhia să aibă timp să reconstruiască bisericile distruse, musulmanii au venit și și-au însușit locul. După câteva veacuri, au construit o moschee pe locul Înălțării, care a fost folosită câțiva ani. Apoi musulmanii au încetat să mai folosească locul ca moschee și l-au deschis pelerinilor. De atunci, creștinii au avut posibilitatea de a se închina în voie la adevăratul loc al Înălțării.

____________________________________________________________________________________________________

Istoricul Mănăstirii Ortodoxe Grecești a Înălțării

Când locul Înălțării a devenit accesibil pelerinilor creștini, Patriarhia a hotărât să cumpere un lot de teren în zonă astfel încât să poată fi o biserică în apropiere. Într-adevăr, în anul 1845, Patriarhul Chiril a cumpărat aproximativ 12 acri, exact peste drum de locul Înălțării, cu intenția de a construi o mănăstire și o biserică. La începutul secolului al XX-lea, Patriarhia l-a trimis pe Arhimandritul Markos pe această proprietate iar el a cerut permisiune de la turci (care, în acea vreme, stăpâneau peste Țara Sfântă) să construiască o biserică. Din păcate, turcii nu i-au dat această permisiune. I-au dat voie doar să construiască o casă rezidențială. În 1987, Patriarhul Diodor l-a trimis pe Arhimandritul Ioachim în același loc, să încerce din nou să construiască o biserică. Când a venit, a cerut o autorizație de constuire de la municipalitatea evreiască, dar cererea a rămas fără rezultat. Arhimandritul Ioachim a hotărât apoi să înceapă colecta de bani de la pelerini și a început să construiască Biserica, în speranța că municipalitatea le va aproba autorizația de construire mai târziu. Totuși, permisul nu a fost niciodată eliberat. În cele din urmă, Arhimandritul Ioachim a construit o biserică mare și un subsol mic sub ea (care urma să devină tot biserică), fără niciun fel de autorizație.

În 1992, după ce biserica a fost construită, autoritățile în drept de la nivel de municipalitate au trimis două buldozere să demoleze biserica. Ar trebui să menționăm aici că în turla bisericii, Arhimandritul Ioachim pusese temporar o icoană rotundă a Pantocratorului. Când cele două buldozere au demolat biserica mare de deasupra (operațiune care a durat doar câteva ore), s-a întâmplat ceva paradoxal: pe măsură ce biserica era ruinată, în loc să fie distrusă sub dărâmături, Icoana lui Hristos Pantocrator a fost găsită ,,paradoxal” deasupra ruinelor. După aceea, când unul dintre cele două buldozere a început să zdrobească podeaua bisericii, care era și tavanul subsolului care urma să fie biserica, icoana rotundă a Mântuitorului s-a rostogolit singură și s-a oprit, în picioare, în fața buldozerului. Chiar în acea clipă, capul de oțel al buldozerului (care spărsese pietrele) s-a rupt, demolarea subsolului nu a mai putut continua și cele două buldozere au plecat fără să se mai întoarcă vreodată. Astfel, subsolul care urma să devină biserică a fost salvat în mod minunat.

Arhimandritul Ioachim s-a plâns vehement de demolarea bisericii mari și de atunci încolo a început să folosească subsolul – care fusese salvat prin mijlocire dumnezeiască – drept biserică. Trei ani mai târziu, în 1995, două persoane au venit să îl omoare dar până la urmă au ucis-o pe mama lui, Anastasia, iar Arhimandritul Ioachim a scăpat cu răni ușoare. În 2009, Arhimandritul Ioachim a trecut la Domnul în aceeși zi a Înălțării. Atunci, Patriarhul Teofil al III-lea l-a trimis pe Monahul Achillios să îl înlocuiască.

____________________________________________________________________________________________________

Contribuția Arhimandritului Ioachim la Sfânta Mănăstire a Înălțării

Arhimandritul Ioachim este, neîndoielnic, Ctitorul și Creatorul Sfintei Mănăstiri a Înălțării. Fără eforturile sale, biserica mică nu ar exista, și nici clădirile care sunt în mănăstire (cu excepția casei care a fost construită de Arhimandritul Markos la începutul secolului al XX-lea).

Datoria purtătorilor de grijă actuali și viitori ai mănăstirii este de a continua și păstra prezența Patriarhiei Ierusalimului în zonă. În paralel, se cuvine să întrețină și să îmbunătățească toate clădirile care sunt în mănăstire. Aceasta ar fi și dorința Arhimandritului Ioachim pentru mănăstire.

____________________________________________________________________________________________________

 
© Copyright 2015 - Sfânta Mănăstire a Înălțării, Ierusalim, Israel