Chiar din clipa în care Monahul Achillios a fost numit stareț al Sfintei Mănăstiri a Înălțării, în 2009, el a început eforturile de a aduce personal monahal și de a o amenaja.

Mai întâi s-a încercat să se creeze o obște de călugări, dar fără rezultat. Apoi, după un an, în 2010, s-au pus bazele unei mici obști de maici cenobitice, sub îndrumarea Monahului Achillios, care a crescut în zilele noastre și a ajuns să numere opt maici.

În privința lucrărilor, prima a fost înfrumusețarea intrării principale a Mănăstirii (care se află vizavi de locul Înălțării). După aceea, biserica din subsol a fost renovată și s-au restaurat picturile distruse ale Sfinților. Altarul a fost lărgit și s-a făcut o cameră a odoarelor pentru sfintele moaște care sunt în mănăstire. S-au construit două chioșcuri mari din lemn și o masă de piatră sub ele, s-a renovat intrarea de la nord în Mănăstire, s-a făcut o nouă instalație electrică, s-au plasat camere de supraveghere și corpuri mari de iluminat în interiorul Mănăstirii, s-au făcut o grădină de flori și multe alte lucrări, mici și mari.

În ciuda lucrărilor care au fost făcute, mai sunt încă multe lucruri care lipsesc în Mănăstire. Lucrările care sunt acum în curs de desfășurare constau din repararea și restaurarea unor porțiuni din peretele de piatră al Mănăstirii (jumătate s-a reparat deja). Mai mult, gardul de metal de pe ziduri trebuie să fie reparat și un gard nou trebuie să fie instalat în unele părți ale zidului, unde nu mai există. Alte lucrări care trebuie făcute imediat constau din îmbunătățirea condițiilor de trai ale maicilor din Mănăstire. Maicile trăiesc în unsprezece chilii în care, din păcate, problemele sunt mult mult prea numeroase: chiliile nu au încălzire (și din alte părți ale Mănăstirii lipsește încălzirea), au nevoie de îmbunătățiri interioare și de reparații, și au un acoperiș temporar făcut din materiale izolante sintetice, care trebuie să fie înlocuit cu un acoperiș permanent din ciment. În plus, acoperișurile din ceramică ale celor două clădiri din Mănăstire trebuie să fie înlocuite, biserica din subsol trebuie să fie izolată pentru a nu se infiltra apa, și grădina de flori trebuie să fie extinsă. Lista nu este completă, și mai sunt încă multe lucrări pe care trebuie să le facem. Dacă luăm în calcul situația economică dificilă din vremurile noastre, lucrările la care ne-am referit vor necesita mult timp pentru a fi încheiate.

Desigur, îmbunătățirile, reparațiile și întreținerea clădirilor nu sunt principala datorie a Mănăstirii. Principala datorie a Mănăstirii este păstrarea prezenței Patriarhiei Ierusalimului în acest loc, dar evident, rolul ei nu se limitează la aceasta. Mănăstirea este de asemenea un loc important de închinare. Este deschisă zilnic, primește pelerini, îi îndrumă și, după posibilități, le oferă o tratație și binecuvântări. Sfânta Liturghie se slujește în mod regulat (și se citesc pomelnice la proscomidie), se fac slujbe pentru cei adormiți și rugăciuni speciale, etc., și în general, Mănăstirea are o lucrare folositoare pentru suflet.

Pe lângă aceasta, în Mănăstire se poate trăi monahismul cenobitic ortodox, chiar dacă cu unele neajunsuri. Sfânta Mănăstire a Înălțării, împreună cu Sfânta Mănăstire a Martei și Mariei din Betania și Sfânta Mănăstire de pe Muntele Tabor, sunt cele trei mănăstiri de obște active din Țara Sfântă. Așadar astăzi, Sfânta Mănăstire a Înălțării, sub îndrumarea Monahului Achillios, își continuă evoluția în ciuda împrejurărilor speciale care predomină în Țara Sfântă (și mai ales într-o zonă dificilă precum cea a Muntelui Măslinilor), cu bună dorirea Prea Fericirii Sale, Patriarhul Teofil al III-lea, prin grija Patriarhiei Ierusalimului, și dragostea și sprijinul pelerinilor cucernici, pentru păstrarea sfintei instituții a Patriarhiei Ortodoxe Greci a Ierusalimului, pentru Slava lui Dumnezeu și spre folosul duhovnicesc al pelerinilor.

Slavă Ție, Doamne!